La patru ani de la începutul invaziei ruse în Ucraina, numeroase companii internaționale continuă să opereze în Rusia, în ciuda sancțiunilor occidentale și a presiunilor publice. Deciziile lor sunt influențate de veniturile obținute pe această piață, de dificultatea vânzării activelor și, în cazul producătorilor de medicamente, de nevoia de a menține aprovizionarea pacienților.
Retragerea din Rusia nu are însă o definiție unică. Proiectul „Leave Russia”, derulat de Kyiv School of Economics, estimează că aproximativ 300 de companii au părăsit piața, în timp ce analiza Chief Executive Leadership Institute, din cadrul Universității Yale, indică aproape 1.000 de retrageri.
Diferențele provin din criteriile folosite: unele evaluări iau în calcul doar ieșirea completă, iar altele includ suspendarea producției, reducerea operațiunilor sau vânzarea unei părți din active. În paralel, KSE estimează că aproximativ 1.400 de companii străine continuă să fie prezente în Rusia sub diverse forme, față de circa 500 în evaluarea CELI.
Cine a plecat și cine a rămas
British Petroleum și-a anunțat retragerea la câteva zile după declanșarea invaziei, pe 24 februarie 2022. BMW a oprit producția și importurile către Rusia, iar Heineken și-a cedat ulterior operațiunile locale companiei ruse Arnest pentru un euro, raportând o pierdere de aproximativ 300 de milioane de euro.
Pe piața rusă se află în continuare PepsiCo, companii din tehnologie și servicii financiare, precum și grupul farmaceutic AstraZeneca. La începutul lunii septembrie 2026, Agenția Națională pentru Prevenirea Corupției din Ucraina a criticat prezența PepsiCo în Rusia, chiar dacă producătorul a oprit fabricarea mărcilor Pepsi-Cola, 7Up și Mirinda pe această piață.
În aviație, Emirates, China Eastern și Air Serbia promovează în continuare curse către Rusia. Unele grupuri din energie și-au păstrat, de asemenea, activitatea, întrucât Rusia rămâne un producător important de petrol. În plus, sancțiunile au fost adoptate de statele occidentale, nu de toate țările lumii, ceea ce complică evaluarea companiilor care provin din jurisdicții fără asemenea restricții.
Costul unei retrageri
Pentru multe grupuri internaționale, abandonarea pieței ruse înseamnă pierderea unor venituri relevante și a unei cote de piață construite în timp. Andreas Rasche, profesor de afaceri și societate la Copenhagen Business School, indică situația producătorului german de ciocolată Ritter Sport, care a renunțat la investiții și publicitate în Rusia, dar continuă să își vândă produsele. Piața rusă reprezintă aproximativ 7% din veniturile companiei, motiv pentru care ieșirea imediată ar avea un impact semnificativ.
Calculul este important mai ales în industriile în care există puțini furnizori alternativi. Roman Sidortsov, specialist în politici energetice la Michigan Technological University, dă exemplul SLB, companie americană de servicii petroliere care și-a continuat activitatea după ce Halliburton și Baker Hughes și-au redus operațiunile. SLB și-a anunțat retragerea abia în iulie 2023, după o ușoară creștere a veniturilor obținute anterior în Rusia.
Vânzarea activelor este complicată și de regulile introduse de autoritățile ruse la sfârșitul lui 2022. Companiile străine trebuie să treacă printr-o evaluare realizată de o agenție rusă și să accepte, în anumite situații, reduceri importante față de valoarea activelor.
Tranzacțiile pot presupune transferul proprietății către oameni de afaceri ruși apropiați de putere, ceea ce adaugă riscuri juridice și reputaționale. În alte cazuri, companiile se tem că activele le-ar putea fi preluate fără un control real asupra procesului.
Carlsberg a trecut printr-o astfel de situație, după ce autoritățile ruse au preluat controlul asupra activelor locale, inclusiv asupra producătorului de bere Baltika. Grupul danez a rămas proprietarul companiei, dar nu a mai putut conduce operațiunile din Rusia. Sidortsov descrie acest tip de preluare forțată prin termenul rusesc „otzhim”.
Medicamentele, excepția invocată
Unele companii susțin că menținerea operațiunilor are și o justificare umanitară, în special atunci când produsele lor sunt esențiale. AstraZeneca a suspendat investițiile în Rusia și a semnat un acord pentru sprijinirea redresării economice a Ucrainei, dar a continuat să livreze medicamente pacienților ruși.
Grupul farmaceutic a explicat că întreruperea lanțurilor de aprovizionare ar putea afecta bolnavii și capacitatea sistemului medical de a asigura tratamentele necesare. AstraZeneca a precizat totodată că nu va desfășura studii clinice globale în Rusia.
Această poziție reflectă conflictul dintre folosirea retragerii ca instrument de presiune economică și efectele pe care oprirea livrărilor le-ar putea avea asupra consumatorilor. Pentru companii, decizia presupune o delimitare dificilă între activitățile comerciale obișnuite și furnizarea unor produse considerate indispensabile.
Riscuri pentru firme și investitori
Companiile care rămân în Rusia se confruntă cu posibilitatea unor noi confiscări, pierderi financiare, restricții suplimentare și boicoturi. Jeffrey Sonnenfeld, fondatorul Chief Executive Leadership Institute de la Universitatea Yale, consideră că reputația acestor firme poate fi afectată pe termen lung, inclusiv după încheierea războiului.
El a comparat reacțiile posibile cu cele provocate de activitatea unor companii în Germania nazistă. Comparația este însă considerată hazardată în materialul analizat, având în vedere rolul decisiv al Rusiei în înfrângerea Germaniei naziste în al Doilea Război Mondial. Efectele istorice și economice nu sunt identice pentru toate companiile, iar unele grupuri au depășit în trecut controverse fără să își piardă definitiv poziția pe piață.
Investitorii ar putea influența costul real al menținerii activității în Rusia, potrivit lui Andreas Rasche. Pe lângă imagine, aceștia trebuie să evalueze riscul pierderii activelor, apariția unor noi sancțiuni și eventualele costuri generate de escaladarea conflictului.
Campaniile internaționale de boicot, inclusiv proiectul „Leave Russia” al KSE, urmăresc în continuare companiile care nu s-au retras. Pe măsură ce relațiile economice cu statele occidentale se deteriorează, accesul Rusiei la piețe, tehnologie și investiții poate deveni mai dificil.
Roman Sidortsov anticipează că accentuarea izolării economice ar putea reduce considerabil numărul companiilor străine prezente în Rusia. Economia țării s-ar putea orienta către un model mai închis, cu relații comerciale externe limitate și o dependență mai mare de aliați precum China.