Adaugă MoneyWeb ca sursă preferată pe Google
Societatea de Transport București (STB) a intrat în insolvență după ani în care veniturile companiei au rămas mult sub nivelul cheltuielilor. Adrian Negrescu consideră că procedura deschisă la 8 septembrie 2026 nu este un eveniment neașteptat, ci rezultatul unui model de finanțare bazat pe bilete ieftine și subvenții tot mai mari.
Tribunalul București a aprobat procedura generală la a doua solicitare depusă de companie, după ce prima cerere fusese respinsă din cauza unui dosar incomplet. STB are peste 9.000 de angajați și transportă zilnic sute de mii de călători. Autobuzele, tramvaiele și troleibuzele circulă în continuare, însă activitatea este supravegheată de un administrator judiciar.
La finalul anului 2025, societatea avea plăți restante de aproximativ 1,14 miliarde de lei. Datoriile totale, calculate împreună cu penalitățile, depășesc 3 miliarde de lei, conform estimărilor administratorului judiciar.
Cum s-au acumulat datoriile
Adrian Negrescu susține că dezechilibrul financiar s-a format treptat, pe fondul diferenței dintre tarife și costurile reale de operare. Biletul a costat 1,3 lei timp de mai bine de zece ani, iar prețul a fost majorat la 3 lei în 2021, în timp ce salariile, energia, combustibilul și lucrările de întreținere s-au scumpit constant.
Subvenția acordată de Primăria Capitalei a crescut de la aproximativ 505 milioane de lei în 2015 la peste 1,2 miliarde de lei în 2020 și a continuat să urce ulterior. Transportul public de suprafață consumă în prezent aproape o treime din bugetul municipalității, însă finanțarea nu a acoperit integral costurile STB.
Compania a început să acumuleze restanțe către furnizori, bugetul de stat și sistemul de contribuții. Penalitățile au mărit datoriile, iar poprirea conturilor a blocat banii primiți de la primărie înainte ca aceștia să poată fi folosiți pentru cheltuielile curente.
Primarul general afirma încă din 2020 că STB se afla într-o formă de „insolvență nedeclarată”. În toamna acestui an, Fiscul a pus sechestru pe sediul companiei, iar municipalitatea a garantat o datorie către ANAF cu aproape 400 de autobuze.
Problemele nu țin doar de nivelul veniturilor. În anii anteriori s-au adunat contracte considerate dezavantajoase, o structură administrativă supradimensionată, costuri ridicate de întreținere a flotei și anchete penale privind furturi de combustibil.
În opinia lui Adrian Negrescu, Bucureștiul cheltuiește pentru transportul public mai mult decât multe capitale europene, raportat la bugetul orașului, fără să obțină un serviciu de aceeași calitate. Doar 18% din costurile STB sunt acoperite prin încasările din bilete, iar restul provine din bugetul public.
Ce are de rezolvat administratorul judiciar
Procedura de insolvență trebuie gestionată fără întreruperea transportului. Compania are nevoie de bani pentru salarii, combustibil și funcționarea zilnică, în timp ce creditorii așteaptă recuperarea sumelor restante.
- Menținerea serviciului: vehiculele trebuie să circule în continuare, iar finanțarea destinată operării nu mai poate fi blocată prin popriri pentru datorii vechi.
- Reducerea cheltuielilor: au fost anunțate 796 de preavize de concediere și desființarea a 919 posturi vacante. Contractele dezavantajoase pot fi renegociate sau denunțate în cadrul procedurii de insolvență.
- Negocierea cu creditorii: tabelul preliminar al creanțelor a fost publicat, iar prima adunare a creditorilor este programată pentru 17 noiembrie. Planul de reorganizare trebuie să stabilească ce parte din datorii poate fi recuperată, inclusiv în condițiile reducerii penalităților.
Prin insolvență, banii destinați funcționării STB ar urma să ajungă direct la operare. Datoriile acumulate înaintea deschiderii procedurii vor fi achitate eșalonat, printr-un cont separat destinat creditorilor.
Modelul Bucureștiului, comparat cu Europa
Nicio rețea mare de transport public nu își acoperă integral costurile din bilete. Diferența față de București este dată de regulile de finanțare, transparența subvențiilor și legătura dintre prețul plătit de călător și calitatea serviciului.
La Viena, Wiener Linien cheltuiește anual aproximativ 2 miliarde de euro pentru operare și dezvoltare, iar circa 700 de milioane de euro provin din bilete. Gradul de acoperire este de aproximativ 35%, aproape dublu față de STB. Abonamentul anual, cunoscut pentru prețul de 365 de euro, a fost majorat la 467 de euro în 2026, urmând ca din 2027 tarifele să fie ajustate automat în funcție de inflație.
În Germania, Deutschlandticket oferă acces nelimitat la transportul local și regional. Abonamentul a costat 49 de euro pe lună în 2023, a ajuns la 63 de euro în 2026 și va fi majorat la 66,80 euro în 2027. Guvernul federal și landurile contribuie fiecare cu câte 1,5 miliarde de euro anual, dar operatorii regionali raportează în continuare pierderi de ordinul miliardelor, acoperite prin majorări de preț stabilite după o formulă transparentă.
Tallinn folosește un model diferit și oferă transport gratuit rezidenților, finanțat din taxele locale plătite de persoanele înregistrate în oraș. Soluția funcționează în condițiile unui buget local solid și ale unui control strict asupra costurilor, condiții pe care Bucureștiul nu le îndeplinește în prezent.
O călătorie simplă costă aproximativ 3,20 euro la Viena, față de echivalentul a circa 0,60 euro pentru biletul STB de 3 lei. Chiar dacă raportarea la salarii reduce diferența, în aceste orașe călătorii suportă o parte importantă din cost, iar subvențiile sunt acordate pe baza unor contracte cu indicatori de performanță.
Reorganizarea propusă pentru STB
Ieșirea companiei din insolvență nu ar trebui să se limiteze la reprogramarea plăților. Planul de reorganizare ar urma să schimbe modul în care sunt calculate subvențiile, controlate cheltuielile și stabilite tarifele.
- Contract de serviciu public: Primăria ar trebui să plătească pentru kilometrii parcurși, punctualitate și calitatea serviciului, nu pentru acoperirea automată a pierderilor. Costul pe kilometru ar trebui publicat și comparat anual cu cel al operatorilor din alte orașe.
- Finanțarea separată a gratuităților: facilitățile acordate pensionarilor, elevilor și altor categorii sociale ar trebui decontate distinct și transparent, fără să fie ascunse în pierderile companiei.
- Tarif predictibil: majorarea propusă de la 3 la 5 lei a fost respinsă de Consiliul General în această vară. O soluție graduală, corelată cu inflația, reducerea costurilor și îmbunătățirea serviciilor ar fi preferabilă unei scumpiri bruște. Ținta pe termen mediu este un grad de acoperire prin bilete de 30-35%.
- Costuri logistice mai mici: benzile dedicate pot crește viteza de deplasare și reduce numărul de vehicule și șoferi necesari. Electrificarea flotei ar diminua consumul de combustibil, iar monitorizarea digitală ar putea limita furturile.
- Finanțare europeană: înnoirea vehiculelor și modernizarea depourilor ar trebui susținute în primul rând prin fonduri europene, nu prin bugetul local deja presat de datorii.
Un bilet integrat STB-Metrorex ar simplifica utilizarea transportului public și ar reduce costurile de distribuție. Pentru Adrian Negrescu, insolvența poate deveni un punct de resetare doar dacă este folosită pentru schimbarea modelului de operare, nu exclusiv pentru ștergerea sau reprogramarea datoriilor.