Bugetele a patru români arată cum se distribuie veniturile între cheltuieli curente, datorii, economii și contribuții către stat. Deși situațiile lor diferă, banii ajung în aceleași zone: locuință, hrană, sănătate, educație, pensii și taxe.
Ionuț are 24 de ani, locuiește cu chirie în Pitești și se află la primul loc de muncă. Salariul său net este de 2.699 de lei, nivel întâlnit la aproximativ unul din zece angajați din România.
Chiria, întreținerea și facturile îi consumă aproape jumătate din venit. Pentru mâncare alocă circa 900 de lei, iar restul trebuie să acopere transportul, hainele, ieșirile și eventualele economii. În multe luni, banii nu îi ajung până la următorul salariu, astfel că prezentul este susținut prin datorii.
Contribuțiile pentru pensie nu sunt păstrate într-un cont individual pentru viitorul fiecărui salariat. Cea mai mare parte a banilor colectați este folosită pentru plata pensiilor actuale, iar estimările privind veniturile viitorilor pensionari sunt mai puțin optimiste.
În prezent, o persoană care se pensionează primește mai puțin de jumătate din ultimul salariu. Potrivit unui studiu al CFA România, rata ar putea coborî la 30% în 2042 și la 24% în 2070. Expertul în pensii George Moț recomandă și alte forme de economisire, inclusiv fondurile de investiții și Pilonul III.
Rate, consum și sănătate
Andrei și Andreea, un cuplu din București, au venituri mai mari, dar și obligații financiare consistente. Andrei lucrează în IT, iar Andreea este educatoare la o grădiniță de stat și câștigă 5.500 de lei.
Cei doi achită lunar 4.000 de lei pentru creditul apartamentului. Mâncarea, produsele de igienă și curățenie, hainele și încălțămintea reprezintă alte cheltuieli importante. Transportul depășește 1.000 de lei, la fel ca bugetul pentru ieșirile în oraș, însă familia reușește să pună deoparte o parte din venituri.
În privința serviciilor medicale, cuplul apelează la sistemul privat pentru analize rapide, deși contribuie constant la asigurările publice de sănătate. Un set de analize realizat de pe o zi pe alta presupune plata directă, chiar dacă contribuția la sistemul public este obligatorie.
Cercetătorul Bogdan Voicu afirmă că sistemul de sănătate are 17 milioane de potențiali beneficiari, în timp ce contribuții plătesc aproximativ 12 milioane de persoane. El consideră că nivelul redus al contribuției limitează și calitatea serviciilor care pot fi oferite.
Profesorul de economie Christian Năsulea spune că diferența dintre taxele plătite și rezultatele primite este vizibilă în mai multe domenii. Contribuțiile sunt colectate, însă serviciile publice nu corespund întotdeauna așteptărilor celor care le finanțează.
Costurile educației pentru familii
Cheltuielile cresc atunci când într-o familie apare un copil, inclusiv în cazul educației. Deși școala este gratuită în teorie, părinții ajung să cumpere culegeri, auxiliare și alte materiale, iar manualele nu sunt întotdeauna disponibile la timp.
România alocă anual 9.620 de lei pentru fiecare elev. Din fiecare 100 de lei destinați educației, 57 de lei merg către salariile, sporurile, indemnizațiile și contribuțiile sociale aferente profesorilor, o parte revenind statului sub formă de taxe.
Mihaela Nabar, expert în educație, susține că domeniul rămâne printre ultimele priorități ale investițiilor publice. România alocă educației o proporție din PIB aproape de două ori mai mică decât Suedia.
Pentru familiile care își permit, meditațiile devin o soluție pentru pregătirea examenelor. Potrivit Mihaelei Nabar, fiecare leu investit în educație poate genera ulterior șapte lei la bugetul de stat, însă nu toate gospodăriile au resurse pentru astfel de cheltuieli.
Pensia și veniturile independente
Elena, mama lui Andrei, are 68 de ani și locuiește în Târgoviște. După recalculare, pensia sa este de 3.200 de lei, iar contribuția reținută pentru stat ajunge la 38 de lei.
Facturile, alimentele și medicamentele consumă cea mai mare parte a venitului lunar. O problemă neprevăzută, precum spargerea unei țevi în bucătărie, îi poate dezechilibra bugetul și o obligă să apeleze la servicii plătite, în cazul de față la un instalator.
Viorel are 50 de ani și lucrează pe cont propriu ca persoană fizică autorizată. Veniturile sale variază în funcție de numărul lucrărilor, motiv pentru care își ajustează cheltuielile de la o lună la alta.
La calculul anual, Viorel trebuie să ia în considerare că aproximativ 35 de lei din fiecare 100 de lei câștigați ajung la stat. Expertul contabil Cosmin Dumitrașcu atrage atenția că antreprenorii suportă mai multe tipuri de taxe și pot ajunge să plătească contribuții pentru sănătate din surse diferite, inclusiv din activitatea desfășurată printr-un PFA.
Traseul banilor începe la obținerea venitului și continuă la fiecare achiziție. Contribuțiile și taxele finanțează pensiile, sănătatea, educația și celelalte servicii publice, în timp ce gospodăriile își împart veniturile între nevoi esențiale, rate, chirii și economii.